E cald și bine-acolo…

Da, știu.

E cald și bine-acolo, ai zilnic o cafea,

și poate ai alături pe-un el sau pe o ea,

ești bine medical, nu-ți vine să te plângi

că dacă ai începe, ar trebui să strângi…

dar vezi că nu ai cum și zici că nu te doare,

nu-ți trebuie odihnă, c-abia ai dat în floare,

ți s-a deschis o ușă, nu-ți vine să mai pleci,

și au trecut cinci ani, tu tot acolo ești,

mai scoți capul pe geam, doar să-i observi pe alții

și ies scântei din tine, numite aspirații,

dar sufli cu putere, să nu te-aprinzi cu totul

și lași acea dorință, pe când va veni tortul…

 

Cu tine poți fi sincer, știi că nu asta-i cheia,

de douăzeci de ani sufli dorința-aceea,

continui, dar, să vezi același drum anost,

ai devenit adult, dar parcă fără rost…

Și oare asta-i tot? Chiar nu mai e nimic?

Ce-ai vrut tu să te faci, atunci când erai mic?

Ai vrut să fii bomboană, veterinar sau rege?

Sau poate-ai vrut să scrii, să înventezi vreo lege!

dar, uite… frica mare ți-a făcut scrum curajul,

pentru atâtea vise nu ți-ai făcut bagajul,

să poți să pleci din zona aceasta de confort,

să-ți iei visele-n mâini, să nu depinzi de-un tort,

să-ți iei de pe noptieră, acel caiet cu vise,

să le bifezi cu râvna, cu care au fost scrise,

să ștergi din praful gros, ce-acoperă chitara,

să pleci să simți nisipul, nu doar când vine vara,

să urci într-un copac sau poate pe un munte

să-ți iei bilet doar dus, să vezi atât de multe…

Da, știu…

E cald și bine-acolo, ai zilnic o cafea,

și poate ai alături pe acel cineva.

Ești bine, sănătos? Mi-ai zis… nu te mai plângi,

ai devenit adult și-ți dai timpul pe pungi,

dar ce te-mbogățește la 75 de ani,

o viață împlinită sau o pungă cu bani?

 

Reclame