O altfel de mătușă

B62ED4B4-52D3-4E5D-ACF1-A024605CE928

Venise de aseară
și toată noaptea a foșnit prin curte ca și cum ar fi îmbrățișat cu dor fiecare copac și ramură în parte.
Dimineață
am găsit-o proptită în geam,
lângă un guguștiuc
care o privea stăruitor.
Era rourată toată și nerăbdătoare să ne întâlnim la cafea.
Zâmbetele celor din bucătărie
îmi confirmau că și lor
le fuseseră dor de ea.
Niciodată nu venea cu mâna goală.
Era o splendoare
să o privești prin curte.
O colora într-adevăr.
Stătea cu lunile la noi
și timpul în preajma ei te făcea mai bogat.
De când eram mică
venea mereu cu florile și fructele ei preferate,
iar noi o duceam pe brațe, alintând-o ca pe un soare.
Venea mereu bronzată și coaptă și pletele ei miroseau
a fân proaspăt și a struguri.
Multe nopți la rând stăteam
la povești
pe iarbă, cu mâinile sub cap
și numărăm câte zile
avea să mai rămână la noi.
Ne închipuiam toate locurile pe care le colindă și am fi vrut să ne ia cu ea peste tot,
dar niciodată nu îndrăzneam să-i spunem.
Ni se buburuza pielea când știam ca trebuie să plece…
Era ca o mătușă preferată,
care ne împletea mereu coronițe din flori târzii și ne săruta în frunte ca să fim cele mai frumoase din vale.
Parcă nu îmbătrânea niciodată!
Așa e ea,
Mătușa noastră,
toamna…🍁🍂🍁
Reclame